marți, 9 februarie 2010

Poezii de'ale noastre..

Candva...
Am tipat si am sarit in sus de fericire
Am trait din dragoste
Am iertat greseli de neiertat
Am facut multe lucruri din impuls
Am fost deceptionata de persoane care credeam " k nu vor face asta niciodata"
Am luat in bratze pentru a proteja
Am zambit atunci knd eram trista
Am facut juraminte eterne
Am plans ascultand muzica si privind fotografii
Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce
Am fost indragostita de un suras
Mi s-au furat saruturi si am furat saruturi
Am confundat sentimente
S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe
Am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit k e foarte greu sa uiti
M-am simtit singura intre o mie de persoane
Doar pentru k imi lipsea o singura persoana
Am vrut cu orice pret un lucru si cand l-am avut nu l-am mai vrut
Mi-a fost frica de intuneric
Am fost nervoasa
Am plans de fericire
... si in multe momente am fost mai sensibila de cat trebuia
Dar asta sunt eu si voi fi mereu asa... o copila aeriana.




Nu…nu mi-e frica de întuneric,
pentru ca oricând pot sa aprind un chibrit
si sa îi distrug toata maretia...
de la un chibrit!
Nu mi-e frica de negru,
chiar daca ma poate cuprinde cu toata concentrarea lui,
pentru ca stiu ca voi primi o raza de mov
si voi împleti din el un sentiment.
Nu mi-e frica de abis,
nici chiar atunci când îmi tipa spre suflet,
pentru ca întotdeauna va fi un balon de sapun
care ma va ridica sus…mai sus.
Nu mi-e frica de monstrii,
chiar daca încearca sa-mi împietreasca gândurile,
pentru ca pot sa-i salvez…
cu un zâmbet!

Dar mi-e frica de tacere…
Pentru ca
..toate chibriturile se sting în tacere.
..în tacerea care desface sentimente.
..iar sentimentele când tac sparg baloanele de sapun.
..cu cioburi tacute care sfâsie zâmbete.




Te pot uita

Nori de cenusa imi mangaie trupul
Iar ploaia ma inunda usor…
Urme de zambet zaresc pe fatal or
Iar ochii tristi ma dau de gol….
Si inima mi se transforma intr’o carte deschisa
Degeaba alerg…degeaba sunt trista..
Astept caldura sa’mi inunde fiinta
Sa’mi trezesc simturile…
Sa’mi mangaie linia corpului…
Si apoi sa ma lase sa zbor
Ca sa ating orizontul…
Sa soarg normalul , sa stric obisnuitul
Sa’mi ating visul cu mana..
Iar spre final sa pot striga:
TE POT UITA!




Doar el…

Stii ce inseamna sa simti ca’ti sare inima din piept?
Eu da,am descoperit’o in ziua aceea,putin mai tarziu…
Parca mori, ca apoi sa renasti.Dar de data asta nu esti singura, ci impreuna cu el.
Si il gasesti langa tine.
Si poate el nu stie , dar ne’am nascut impreuna.
Ne’am nascut impreuna in dimineata aceea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu