Ultima poezie catre el..

by byanca:D

E ciudat cat de greu se scurge timpul ascultand poporul meu de ganduri , simtire , trup , vise si dor
Si imi aduc aminte printre lacrimi cum te’am pos ieri peste ele de’a pururi domnitor.
Ai gustat din mine tot ce era mai bun , ai gustat fructul nu tulpina , chiar aur de’ar parea
Imi porti sangele prin vene si manuiesti viata mea care e din ce in ce mai grea.
Ai mers pe drumul uitarii culegand azur si raze si roze pururi de pe ramuri
Dovada cea mai pura o ai , te’am iubit , imi cant norocul, azi inalat epitalamuri.
A cata oara zorii ma prind fara sa dorm ?
Iar mai chemat la tine in unicul meu somn..
Am tot vegheat zi , noapte, de-aicea din intuneric, iubirea ta plapanda,
Inima arzatoare , sufletul si toate , treze stand la panda
M–am ferit cu seama de plecarea ta tarzie pe mare’albastra
Navalnicele’mi ganduri au gonit in mintea mea pe urma noastra
Si inima a starnit vibrand , valurile corabia ta s’o’nece
Sa’tenfunzi in albia raului cu apa rece.
Caci te’am iubit cu ura , intreg , trup si numai eu
Nu te’am impartit cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.
IUbirea mea a fost mereu treaza ca un priveghi intins de arme
NImic nu a lincezit in mine , cum nimic in mine nu doarme.
Am asteptat ceva , un farmec , o dorinta mai sus ca o izbanda
DIncolo de placere , sentiment,furia’ncet s’ascunda
Inalta’ti frumusete incoronata ‘n sangele aprins
RAvnesc neincetat moartea’n visul de nestins.