Zodiacul Indragostitilor

Lumea e asa ciudata: se largeste, se restrange, apoi se largeste din nou si nu poti stii sigur niciodata ca vei reusi sa’ti gasesti locul in ea.
Dar cand reusesti sa iti gasesti locul , trebuie sa furi cata viata poti. Si sa pui putin si deoparte. Poate intr’o zi cand vei avea nevoie de amintiri iti va folosi acel pumn de viata si iti va face placere sa gasesti un fir de nisip in parul tau asemenea nisipului pe care iti petreceai serile de vara alaturi de ea. Si o sa stai acolo mangaindu’ti sufletul si lasandu’l sa’ti vorbeasca asemenea amintirilor ramase vii in mintea ta.
Si te gandesti ca ati impartit unul cu celalat suflet si piele , oase si muschi, sentimente bucurii suparari.Simteai ceva care se misca in interiorul tau si o priveai , corpul ei era incordat, cu privirea tremuranda , dar cu zambetul pe buze. Si te intrebai mereu daca si in interiorul ei se misca ceva.Si mereu gaseai raspunsul. Va inunda aceeasi placere pe amandoi.Uneori credeai ca sunteti o singura fiinta in care salasluieste doua inimi si iti era frica ca nu cumva una din ele sa fie ranita.Respiratia ta devenea una cu a ei, carnea voastra un taram comun. Si nu’ti mai dadeai seama daca e piciorul tau sau al ei, devenea’ti un singur trup.Placerea ta devenea a ei, placerea ei devenea a ta, placerile voastre deveneau una.
Si stateati asa abandonati, trup langa trup, ore, zile, saptamani, poate luni, ani fara a stii unde se afla sfarsitul.Langa ea timpul nu exista sau poate capata o alta forma decat este el in realitate, poate ca o secunda din viata ta fara ea alaturi ti se parea o vesnicie.Incercai sa numeri clipele ce va unit cele care au fost si cele care urmau sa vina, insa cand incepeai perdeai sirul dupa primele cifre caci gandul isi ramanea pe chipul ei.
Simti cum iti bate inima? TU nu. Crezi defapt ca s’a descarcat.Defapt poate auzi fantoma unei batai.Si va mai sta aici pentru o vreme.O sa trebuiasca sa iti aduci aminte de ea si va fi trist sau poate frumos, va fi ridicol sau poate serios. O sa iti aduci aminte de ea, de ceea ce a fost si nu va mai fi, de ceea ce ai fi vrut sa fie si nu a fost.Ti’ai facut o promisiune: n’o sa mori de inima rea, n;o sa te mai intrebi daca se simte singura , daca vrea un sarut sau mai mult, nu e cazul sa iti perzi capul.
O sa iubesti melodiile, cartile , marea , copacii, apusul soarelui..stii ca ele vor fi mereu acolo pentru ea.Iubirea oamenilor e diferita, trece dintr’un pat in altul.Ai iubit farame de cuvinte pe care nici unul nu indraznea sa le rosteasca, te’a vrajit rima florii iubirii , cea mai veche si cea mai dificila din lume.
Poate ea nu a stiut cum e dragostea, dar intr’o zi poate va invata si va reusi sa impartaseasca cu tine acele invataturi.Pana atunci…Tu te regasesti tot aici, vorbind cu cerul. Ai bratele lungi si zambetul plin de scantei.Era imbracata la patru ace,Era imbracata in stele, si te speria acea fiinta eterna, care te mangaia pe crestet, care te privea traind si nu spunea nimic. Si ai fi vrut sa ii numeri stelele ca s’o cunosti mai bine , ca sa ii fi prieten. Dar cate stele sunt pe cer? Multe…mult prea multe…


by byanca:D