Vara...

Vara..caldura…seara, o banca, doua siluete himerice se disting usor in intuneric.Deasupra lor, un cer plin de stele ce promiteau a povesti peste ani si ani povestea lor.Buzele lor se uneau incet, dar totusi forta sarutului avea sa striveasca pana si cea mai puternica stanca.O fi oare inceputul unei povesti de iubire, sau doar un cadru de poveste?Pasiunea arzatoare emanata de trupurile lor imbratisate, putea duce in extaz orice fiinta sau lucru din preajma lor.Se putea simti daruirea cu care impreunare buzelor avea sa lase o urma profunda in sufletul fetei.Si totusi momentul sarutului era perfect.Era tot ce iti puteai dori.
Mangaierea timida a mainii lui pe umerii dezveliti ai fetei, si acum dainuie in amintirea ei.Sarutul usor pe pielea catifelata a gatului, trezea in ea sentimente de care aproape uitase.Simtea ca putea sa zboare cu adevarat.Fiecare atingere o facea sa tresara sub mireasma parfumului lui.Isi trecea usor mainile in parul iubitului,ii saruta fruntea si se apropia domol sa ii sopteasca la ureche cuvinte enigmatice care-l faceau sa tresara.
O lua in brate la fiecarea adiere a vantului, o strangea la piept ca si cum ar fi fost prima si ultima oara cand aveau sa fie impreuna.Isi impreunau mainile si stateau asa minute in sir, privind pierduti la cerul ce le era martor.
Insa tacerea lugubra din jurul lor, scufunda tot in tristete.Parca ar fi fost prinsi in vartejul mortii, a deziluziei.Povestea lor avea sa se termine in aceeasi seara.Lucruri marunte, aproape de simplitate si fara pic de semnificatie, framantau mintile lor.Avea sa se termine..si asta nu putea schimba nici unul din ei.Puteau doar sa se resemneze la gandul ca s-a intamplat…si ca poate undeva..in amintirea clipelor de mult apuse or sa se reintalneasca ca sa duca la bun sfarsit povestea inceputa, sub acelasi cer plin de stele.
Picaturi de ploaie scalda chipurile lor sinistre.Cu privirea pierduta el, se ridica si pleaca.O lasa sub acelasi cer, doar ca acum plange si el si ea.Era pierdut.Avusese perfectiunea in mainile lui, ii simtise parfumul suav si plin de inocenta, de naivitate.II putea citi timiditatea in ochi, iar obrajii o tradau ori d cate ori buzele li se striveau.Avusese tot, dar prefera sa renunte, sa o lase acolo, pe o banca ruginita, unde picaturile de ploaie nu mai contenesc sa cada.Pleaca, fara sa se uite in urma, pentru ca stia ca o sa cedeze daca-I vedea chipul trist.
A plecat…
by Yzzu`